Un bancher spaniol avea două case de bani. La una dintre acestea umbla numai când avea nevoie de sume mari. Pentru această casă de bani avea două chei. De mai multe zile îi lipsea una din chei şi nu o găsea deloc. Într-una din zile avu nevoie de o sumă mai mare de bani. Spre marea lui mirare, casierul a găsit cheia în uşa casei de bani. A chemat imediat pe bancher şi, când au deschis uşa, au găsit înăuntru un om mort, care era în serviciul băncii.
Ce se întâmplase? Omul acela furase cheia ca să poată lua din bani. După ce a deschis uşa casei de bani, care era mare, a intrat înăuntru, iar uşa s-a închis singură după el. Astfel, omul acela a murit de foame în mijlocul bogăţiilor pe care a vrut să le fure. Ele nu i-au dat viaţa, ci i-au luat-o.
Iubirea de bani este una din marile surse ale răului. Iubirea de bani duce la invidie, certuri, furturi, necinste, necumpătare, părăsirea lui Dumnezeu, egoism, fraudă, delapidare, rătăcire de la credinţă etc. Să ne gândim la durerile care însoţesc lăcomia după avuţii! Exemplul de astăzi poate vorbi mult conştiinţelor noastre. Să ne lăsăm atenţionaţi şi să ne îndreptăm spre adevăratele bogăţii ale credinţei!
