Schimbarile…

 Am invatat ca omul are o fire dificila,niciodata nu poate fi multumit si nu apreciaza adevarata valoare a momentului pana ce aceasta nu se transforma intr-o amintire.

 Deseori spunem ca timpului ii place sa ne ”chinuiasca” ,acesta fiind modul nostru de a descrie schimbarile nesteptate ce au loc.Ciudat este ca omul isi doreste schimbari pentru a evada din rutina vietii,cu toate acestea la inceput nu accepta cu bratele deschise aceste modificari ale monotoniei zilnice si are nevoie de timp pentru a se adapta,iar in final ajunge sa ii placa.

 La fel se intampla si atunci cand suntem nevoiti sa ne luam ramas bun de la persoanele alaturi de care am petrecut o buna perioada de timp.Suntem oarecum bulversati de ceea ce se intampla si ne e greu sa acceptam schimbarile,dar trebuie sa recunoastem ca nimeni nu a spus ca va fi usor.

 Cu toate acestea nu trebuie sa ducem lucrurile la extrem, deoarece cu timpul ne voi obisnui si va ajunge sa ne placa compania noilor persoane alaturi de care vom petrece o bucata buna de vreme.Trebuie doar sa ne acordam o perioada pentru a ne acomoda unul cu celalalt, pentru a descoperi personalitatea fiecaruia,punctele de interes comun,hobby-urile,dar mai ales pentru a ne castiga increderea si prietenia unii altora.Astfel vom ajunge sa cream un intreg unde fiecare membru va fi o parte importanta fara de care vom fi incompleti.

 

 

 

Please pay more attention…

  Deseori nu acordam suficienta atentie asupra lumii ce ne inconjoara,deaceea ratam atat de multe lucruri ce ne-ar putea incanta privirea,auzul,sufletul…Prefer sa cred ca e din neatentie si nu din neinteres,dar chiar si asa tot un defavor ne facem.

Ar trebui sa incetam sa mai ne comportam astfel …sunt atatea lucruri ce merita vazute/auzite ,ce merita atentia noastra.Uneori se intampla ca acele”mici detalii” pe care le omitem sa isi lase o mare amprenta asupra nostra,poate chiar ne schimba viata…

Spre exemplu ciripitul vrabiilor ,balada greierilor,susurul unui izvor, mirosul imbietor al florilor, cararea acoperita de frunze ,iarba frageda,zambetul de pe fata unui copil,….cate si mai cate sunt lucrurile ce pot inveseli o zi din viata noastra monotona si tot ce trebuie sa facem este  sa le observam.Este adevarat… e cam greu mai ales ca de la un timp de vreme singurele preocupari pe care le avem se refera la persoana noastra si la problemele ce le confruntam zilnic.

 Nu uitati: ”Lucrurile ce par marunte sunt cele ce ne definesc viata si ii dau un rost.”

Totul e mai frumos atunci cand reusim sa descoperim frumusetea lumii in care traim. (Dupa cum se vede si matematica are o latura buna-Nu pot sa cred ca am spus asta ,in mod normal  nu prea am puncte comune cu ea. )

Unde punem virgula?

Când ţarul Alexandru al III-lea a venit la tron în anul 1881, multe lucruri s-au schimbat în viaţa Rusiei. Toleranţa a fost înlocuită cu intoleranţa şi naţionalismul acerb. Limba rusă a fost impusă tuturor naţionalităţilor conlocuitoare. Faptul acesta a stârnit reacţii îndreptăţite.

Pe masa de lucru a ţarului ajunse cererea de graţiere a unei femei poloneze pentru soţul ei, învăţător, condamnat, pentru că ţinea cu tot dinadinsul să predea limba lui maternă copiilor. Pe cererea femeii, ţarul scrisese cuvintele: „Graţiere cu niciun chip, deportare în Siberia!“ În lipsa ţarului, soţia acestuia, Maria, a citit cererea. Inima ei s-a înduioşat. Contând pe respectul pe care Alexandru i-l purta, Maria a şters cu un vârf de cuţit virgula de la locul ei, apoi a luat pana şi a aşezat virgula mai la început. Acum hotărârea suna astfel: „Graţiere, cu niciun chip deportare în Siberia!“

Vezi cât de mult contează o virgulă? Să ne lăsăm folosiţi de Dumnezeu în ocaziile ce ni se oferă să practicăm binele! Ce număr însemnat de astfel de ocazii se pierd din cauza nepăsării, a neglijenţei, a cuvintelor, a atitudinilor, a locului unde punem virgula… Să ne lăsăm luminaţi de Scriptură pentru a cunoaşte binele suprem şi a-l pune în practică!

New obsessions

Hi! What’s up?

Eu dupa cum v-ati dat seama am cateva noi obsesii,dar nimic de ingrijorat :)).

…Cu ce sa incep? …Cu inceputul normal.

1.Acum cateva saptamani atentia mi-a fost captata de o fata ce avea impletita o coronita din propriul par, pot spune ca ii statea foarte bine.Parea atat copilaroasa si gingasa incat o priveam incontinu.Din acel moment au inceput sa imi placa acest tip te coafuri realizate din impletituri.


2.Ca orice fata unele obsesii constau si in lucruri materiale ,dar nu este nimic dus la extrem (cel putin in cazul meu).

a.Pantofi

b. Accesorii (nu e ca si cum inainte nu mi-ar fi placut).

c.Bentite in stil hippie (cel putin asa cred ca se numesc).

 

c. Penele (da exact cum am spus penele, defapt accesoriile facute din pene ).

3. Aparate foto->Fotografia


Be Stupid.

Hanbando (Peninsula Coreea) este un serial de ficțiune în care Coreea de Nord și Sud se unesc, devin o singură țară. Ea este o profesoară de tehnologie din Coreea de Nord, iar el o să fie președintele Coreei de Sud. Amândoi se întâlnesc în Europa de Est (filmat în București). Se îndrăgostesc și se căsătoresc.

Cam așa sună un nou serial coreean care a fost filmat în București. Astfel țara se bucură de popularitate și cel puțin cineva ne apreciază.

Vezi articolul original

Adevarata dragoste

  Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă. În aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie.
Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…
Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde:
“E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi.
Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată …nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal.
Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”
Morala: Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce este mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie !!

Impulsul unui moment

  O tanara doamna astepta avionul in camera de imbarcare a unui mare aeroport.
Pentru ca trebuia sa astepte multe ore, isi cumpara o carte pentru a-i trece timpul mai usor si un pachet de fursecuri. S-a asezat in fotoliu in camera VIP a aeroportului, ca sa se poata odihni si citi linistita.
Langa fotoliul unde era pachetul de fursecuri s-a asezat un domn. Acesta si-a deschis o revista si a inceput sa citeasca.
Cand a luat prima prajitura, barbatul a luat si el una. S-a simtit iritata dar nu a spus nimic. S-a gandit numai: “ce tupeu! Daca as fi fost nervoasa l-as fi lovit pentru indrazneala!”
Pentru fiecare prajitura pe care o lua, barbatul lua si el una. Asta o infuria, dar nu vroia sa provoace o scena.
Cand a mai ramas numai o prajitura s-a gandit: “Ce o sa faca nesimtitul asta acuma?”
Apoi barbatul, luand ultima prajitura, o imparte in doua si ii da ei jumatate.
Ah! Era prea mult! Era foarte nervoasa acum! Si-a luat rapid cartea, lucrurile si s-a indreptat ca o furtuna spre locul de imbarcare.
Cand s-a asezat la locul ei in avion, si-a luat poseta sa-si caute ochelarii si spre surpriza ei pachetul ei de prajituri era acolo, neatins si nedeschis.
I-a fost foarte rusine! Si-a dat seama ca a gresit. A uitat ca prajiturile ei erau in poseta.
Barbatul a impartit prajiturile cu ea fara ura sau rautate, in timp ce ea era nervoasa, gandind ca ea si-a impartit prajiturile cu el. Si acum nu mai era nici o sansa de a explica sau de a-si cere scuze.
Morala povestii: Sa ne gandim intotdeauna la actiunile si intentiile pe care intentionam sa le avem, pentru ca nu vom reusi sa recuperam timpul, fapta sau cuvantul, iar raul ramane facut.

Pretuieste fiecare clipa si nu judeca dupa aparente…pot fi inselatoare.

Sursa:http://atlasulinimii.ablog.ro

 

 

 


Banii…

În lumea noastră egoistă nu poţi avea nimic fără bani. Cu bani poţi obţine aproape totul, chiar şi satisfacerea celor mai josnice dorinţe. Totul are preţul său. Societăţile de asigurări calculează chiar şi valoarea vieţii unui om.

Cu bani puteţi cumpăra o casă, dar nu un cămin fericit. O asigurare pe viaţă nu ajută contra fricii de moarte. Cu bani se pot cumpăra tranchilizante, dar nu se poate cumpăra pacea inimii. Da, cu bani se pot cumpăra multe, dar nu se poate obţine cel mai important lucru: comoditate, dar nu fericire, un avocat, dar nu un Mântuitor, un loc în cimitir, dar nu în cer. Cu bani trecători se pot obţine numai bunuri trecătoare.

Ştiţi că adevăratele valori, durabile, pe care nu le puteţi cumpăra, le puteţi primi gratuit? Mântuirea sufletului, iertarea păcatelor, pacea cu Dumnezeu, viaţa veşnică vă sunt oferite astăzi gratuit, fie că sunteţi bogat, fie sărac. Dumnezeu, care posedă cerul şi pământul, nu are nevoie de plata noastră. Pentru a ne face o astfel de ofertă, El a plătit un preţ mult mai mare decât toate comorile lumii – moartea Domnului Isus, a Fiului Său preaiubit. Pentru a ne binecuvânta, El aşteaptă doar să ne recunoaştem vina, dar şi incapacitatea noastră de a plăti.

 

Hold faithfulness and sincerity as first principles.

                                                                Confucius