Lună: august 2012

/ Naomikko / Un comentariu

 

,, Slava Domnului ca a fost numai un vis!” spune asezandu-se sub un copac si rasufland adanc. „Dar ce sa fie oare nu delirez cumva?  Un vis asa de oribil!”

 .. isi simtea tot corpul de parca era lovit, sufletul ii era intunecat si tulburat. Se sprijini cu coatele de genunchi, tinandu-si capul cu mainile.

„Doamne!” exclama, „dar oare, oare voi apuca eu intr-adevar toporul, o sa lovesc in cap, o sa-i crap teasta…o sa alunec pe sangele lipicios, cald, sa sparg lacatul, sa fur si sa tremur, sa ma ascund, plin de sange, cu toporul… Doamne oare se va intampla asa ceva?”

Tremura ca o frunza cand spunea asta.

„Dar ce tot vorbesc eu!” continua el, ridicandu-se din nou si cuprins parca de o uimire profunda..” dar abia ieri, ieri cand am fost sa fac asta… proba, doar ieri am inteles in mod hotarat ca nu voi rezista..Si atunci de ce ma mira? de ce oare m-am indoit pana acum? doar ieri cand am coborat pe scara, chiar eu am spus ca este ceva josnic, marsav, umilitor, umilitor..si numai la gandul asta mi s-a facut rau si am hoinarit ingrozit…

..Nu, nu voi rezista, nu voi suporta! chiar daca tot ce am stabilit luna aceasta este clar ca lumina zilei, totul e just ca si aritmetica .Doamne!Ca doar oricum nu ma voi decide..”

Se ridica si porni spre podul T…. Era palid,tot corpul ii era epuizat dar deodata parca incepu sa respire mai usor.Simti ca scapase de aceasta povara infioratoare.

„Doamne arata-mi drumul, si ma voi dezice de acest blestemat…vis al meu”

                                                                                                               Crima si pedeapsa( prima parte cap.5,)  F.M.Dostoievski