Lună: august 2012

/ Naomikko / Un comentariu

 

,, Slava Domnului ca a fost numai un vis!” spune asezandu-se sub un copac si rasufland adanc. „Dar ce sa fie oare nu delirez cumva?  Un vis asa de oribil!”

 .. isi simtea tot corpul de parca era lovit, sufletul ii era intunecat si tulburat. Se sprijini cu coatele de genunchi, tinandu-si capul cu mainile.

„Doamne!” exclama, „dar oare, oare voi apuca eu intr-adevar toporul, o sa lovesc in cap, o sa-i crap teasta…o sa alunec pe sangele lipicios, cald, sa sparg lacatul, sa fur si sa tremur, sa ma ascund, plin de sange, cu toporul… Doamne oare se va intampla asa ceva?”

Tremura ca o frunza cand spunea asta.

„Dar ce tot vorbesc eu!” continua el, ridicandu-se din nou si cuprins parca de o uimire profunda..” dar abia ieri, ieri cand am fost sa fac asta… proba, doar ieri am inteles in mod hotarat ca nu voi rezista..Si atunci de ce ma mira? de ce oare m-am indoit pana acum? doar ieri cand am coborat pe scara, chiar eu am spus ca este ceva josnic, marsav, umilitor, umilitor..si numai la gandul asta mi s-a facut rau si am hoinarit ingrozit…

..Nu, nu voi rezista, nu voi suporta! chiar daca tot ce am stabilit luna aceasta este clar ca lumina zilei, totul e just ca si aritmetica .Doamne!Ca doar oricum nu ma voi decide..”

Se ridica si porni spre podul T…. Era palid,tot corpul ii era epuizat dar deodata parca incepu sa respire mai usor.Simti ca scapase de aceasta povara infioratoare.

„Doamne arata-mi drumul, si ma voi dezice de acest blestemat…vis al meu”

                                                                                                               Crima si pedeapsa( prima parte cap.5,)  F.M.Dostoievski

:)

/ Naomikko / Scrie un comentariu

 

Every morning in Africa, a Gazelle wakes up. It knows it must run faster than the fastest lion or it will be killed. Every morning a Lion wakes up. It knows it must outrun the slowest Gazelle or it will starve to death. It doesn’t matter whether you are a Lion or a Gazelle… when the sun comes up, you’d better be runnin..

Declan Galbraith-Love Of My Life

/ Naomikko / Un comentariu

Love of my life
you’ve hurt me.
You’ve broken my heart
and now you leave me.

Love of my life
Can’t you see?

Bring it back, bring it back
don’t take it away from me
because you don’t know
what it means to me…

Love of my life
don’t leave me.
You’ve taken my heart
you now desert me.

Love of my life
can’t you see? (please bring it back)

Bring it back, bring it back
don’t take it away from me
because you don’t know
what it means to me…

You will remember
when this is blown over.
And everything ‘s all by the way.
When I grow older
I will be there
at your side
to remind you
how I still love you… (I still love you)

Back,
hurry back,
please bring it back home to me
because you don’t know
what it means to me…

Love of my life
Love of my life…

The story of love

/ Naomikko / Scrie un comentariu

…and all He could say is one word ”LOVE”
It’s so amazing … till now I never realized how big was the sacrifice that God made for me,for us… please take 18 minutes of your time and watch this video…believe me, you will not regret it.

Cartofii din rucsac

/ Naomikko / Scrie un comentariu

Într-o zi, profesorul ne-a cerut să aducem la şcoală nişte cartofi cruzi şi o pungă de plastic. Ne-a spus să punem în punga de plastic câte un cartof pentru fiecare persoană faţă de care avem resentimente şi să-i scriem numele. Ne-a cerut ca timp de o săptămână să cărăm sacoşa cu cartofi în rucsac peste tot unde mergem. Unii dintre cartofi erau cu adevărat grei! Fireşte, cartofii au început să se strice cu timpul.
Efortul de a căra sacoşa asta tot timpul mi-a demonstrat clar cât de mare era greutatea pe care o purtam zi de zi în viaţa mea şi în inimă din cauza ranchiunei şi resentimentelor. Deoarece eram mereu atent să nu uit sacoşa, mi-am dat seama că neglijam lucruri care erau mai importante pentru mine.
Exerciţiul acesta m-a făcut să mă gândesc la preţul pe care îl plăteam pentru că nu puteam să iert ceva care deja se întâmplase şi pe care nu-l mai puteam schimba.
Morala: De multe ori credem că iertarea este un cadou pentru celălalt, fără să ne dăm seama că noi suntem primii care beneficiem de pe urma iertării.
Toţi purtăm cartofi care putrezesc în “rucsacul” nostru sentimental.
Neputinţa de a ierta este ca un venin pe care îl luăm zilnic, picătură cu picătură şi care sfârşeşte prin a ne otrăvi.
Iertarea ne eliberează de greutăţi care ne amărăsc sufletul şi ne îmbolnăvesc trupul.
Să ierţi nu înseamnă să fii de acord cu ce s-a întâmplat sau să aprobi acel lucru. A ierta nu înseamnă să încetezi să acorzi importanţă celor întâmplate, nici să dai dreptate celui care te-a rănit.
Înseamnă pur şi simplu să laşi deoparte acele gânduri negative care îţi produc durere şi supărare.
Gandhi afirma “Iertarea este calitatea celor curajoşi. Doar cel care este suficient de puternic pentru a ierta o ofensă ştie să iubească”.

Japan

/ Naomikko / Un comentariu

Fukushima

Before / After:

 

\

 

Da este acelasi loc.They say that.. in apropierea mortii esti spectatorul propriilor trairi de-a lungul vietii. Dar daca ai privi filmul acesta si ar trebui sa continui sa traiesti?Ai putea?

If Today Was Your Last Day

/ Naomikko / 4 comentarii

My best friend gave me the best advice
He said each day’s a gift and not a given right
Leave no stone unturned, leave your fears behind
And try to take the path less traveled by
That first step you take is the longest stride

If today was your last day
And tomorrow was too late
Could you say goodbye to yesterday?
Would you live each moment like your last?
Leave old pictures in the past
Donate every dime you have?
If today was your last day

Against the grain should be a way of life
What’s worth the prize is always worth the fight
Every second counts ‘cause there’s no second try
So live like you’ll never live it twice
Don’t take the free ride in your own life

If today was your last day
And tomorrow was too late
Could you say goodbye to yesterday?
Would you live each moment like your last?
Leave old pictures in the past
Donate every dime you have?
Would you call old friends you never see?
Reminisce of memories
Would you forgive your enemies?
Would you find that one you’re dreamin’ of?
Swear up and down to God above
That you finally fall in love
If today was your last day

If today was your last day
Would you make your mark by mending a broken heart?
You know it’s never too late to shoot for the stars
Regardless of who you are
So do whatever it takes
‘Cause you can’t rewind a moment in this life
Let nothin’ stand in your way
Cause the hands of time are never on your side

If today was your last day
And tomorrow was too late
Could you say goodbye to yesterday?

Would you live each moment like your last?
Leave old pictures in the past
Donate every dime you have?
Would you call old friends you never see?
Reminisce of memories
Would you forgive your enemies?
Would you find that one you’re dreamin’ of?
Swear up and down to God above
That you finally fall ïn love
If today was your last day

Recent am dat peste aceasta piesa si cumva a reusit sa ma impresioneze…nu stiu daca prin linia melodica sau prin versuri (am impresia ca amandoua au o contributit in mod egal),oricum … poate ati abservat ca in mod normal colorez versurile ce au un anumit impact asupra mea ,insa acum am o mica problema …nu pot sa mai procedez astfel ,deoarece piesa in intregime mi se pare geniala.

…stau si ma gandesc cum ar fi daca aceasta ar fi ultima zi din viata noastra, dupa care totul s-ar termina/sfarsi.

Eu probabil as fi alterna intre doua extreme : prima ”as fi extrem de fericita” si a doua ”as fi complet dezamagita”.Sa va explic cum stau de fapt lucrurile ca sa ma intelegeti.

In primul caz cum am mentionat mai sus as fi pe culmile fericirii ,adica c’mon pentru prima oara in viata as avea curajul sa  fiu cine vreau eu sa fiu ,as spune lucrurilor pe nume, nu m-as mai ascunde in spatele unui paravan, ci as iesi la lumina,astfel incat toata lumea sa faca cunostina cu adevarata ”eu”, as face ceva extrem (mereu am vrut sa sar cu parasuta)…si cate si mai cate,… sincer chiar as profita de acea ultima zi.

Acum sa va explic cum e cu cealalta extrema…dezamagirea.Da, as simti-o destul de intens ,deoarece mi-as da seama ca in tot acest timp am pus prea mult accent asupra unor lucruri inutile, astfel am ratat ceea ce conta cu adevarat.Pe langa asta mi-ar fi teama ca nu cumva  acea zi sa treaca ,iar eu sa nu apuc sa multumesc tuturor celor ce m-au sprijinit de-alungul timpului,mi-ar parea rau sa se termine totul ,iar eu sa plec fara sa imi iau la revedere de la toti cei dragi,fara sa le spun cat de mult inseamna pentru mine,fara sa le spun cat de rau imi pare pentru fiecare suparare pe care le-am pricinuit-o, fara  sa ii mai vad inca odata pe vechii tovarasi ,fara sa refac firul taiat al unei prietenii de mult apuse…as regreta mult …

E bine ca din cand in cand sa reflectam asupra faptelor si vorbelor noastre…pe moment poate nu realizam dar multe din ele ii afecteaza pe cei din jur, asa ca ar fi frumos sa redescoperim valoarea cuvintelor ”multumesc” si ”imi pare rau”, chiar daca pe moment par inutile pe viitor vor conta…asa ca mult succes.

P.S : Astept pareri referitoare la felul in care v-ati petrece aceasta ultima zi.