Poporul Român

„…Fârtatilor, daca vom muri toti aici – eram tânar, în haine vargate si în lanturi – nu noi facem cinste Poporului Român ca murim pentru el; ne-a facut onoarea sa murim pentru el. Si, domnule colonel, sa comunicati ministrului Draghici din partea mea ca, în viziunea mea, Poporul Român e una din minunile lui Dumnezeu în marsul Lui pe pamânt.
Iar dumneavoastra sa stiti ca partidele politice sunt cai la carul de aur al istoriei românilor; când devin gloabe Poporul Român le trimite la abator…”

Petre Tutea

tumblr_mcpn7jniUR1qekaf5o1_500

You have my permission not to love me;
I am a cathedral of deadbolts
and I’d rather burn myself down
than change the locks.

tumblr_lyvg4xcl3n1qcwph1o1_400

 

Oovi's Weblog

 

Un psiholog ii invata pe cursantii lui despre ‘ managementul ‘ stressului. A luat un pahar de apa si s-a plimbat prin sala…in liniste. Toata lumea astepta o intrebare de genul – este pe jumatate plin sau pe jumatate gol. La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul si si-a intrebat auditorii : ” Cat de greu este acest pahar cu apa „.

 

Mirati, cursantii au dat raspunsuri intre 250 si 500 ml.

 

Raspunsul psihologului a fost urmatorul : Greutatea absoluta nu conteaza. Conteaza cat timp il vei tine ridicat. Un minut – nici o problema. O ora – o durere de brat . O zi – iti paralizeaza bratul. In fiecare din aceste 3 cazuri greutatea paharului nu se schimba. Se schimba doar timpul … si cu cat e mai lung, cu atat mai greu este. Stresul si grijile din viata sunt asemenea paharului cu…

Vezi articolul original 70 de cuvinte mai mult

Leonard Cohen

„Nu sunt lumina generatiei mele,nu sunt purtãtorul de cuvânt al unei noi sensibilitãti, sunt doar un compozitor ce trãieste în Los Angeles“

Leonard Cohen

Cohen a pus suflet de poet într-o lume de pseudostaruri popcorn si confetti. Suferind de mania persecutiei, venitã dintr-un soi de eternã nemultumire perfectionistã fatã de studiourile de înregistrãri,Cohen a devenit un personaj aparte, cu un public restrâns la începuturi si cu milioane de discuri vândute când a ajuns ceea ce-si dorea de la primul disc:

un cântãret „bãtrân“, adicã arhaic, un muzician parcã ancestral, adicã un model de ascultat si respectat, care
parcã aduce sunetele dintr-un univers paralel ori imaginar.
Cu sigurantã frumosul învins în lupta cu sine însusi, cu tarele sale transfigurate în Creatie, cel care ne-a învãtat sã ascultãm linistea, Leonard Cohen, ar merita acest lucru.
„Existã unii oameni / ce-ar trebui sã aibã munti / sã le pãstreze numele prin vremuri“.
Cartarescu

„…
Bărbaţii sînt foarte ciudaţi, şi eu nu vorbesc de aceia pe care i-am văzut pînă acum la Copacabana, ci de toţi pe care i-am cunoscut pînă azi. Pot să bată, pot să strige, pot să ameninţe, dar mor de frica femeii. Poate nu de frica celei cu care se vor căsători, dar totdeauna există una care îi sperie şi-i supune tuturor capriciilor sale. Chiar dacă e propria lor mamă.

…”

„Unsprezece minute”, Paul Coelho

127882512021066701_2be12d32b538

Starea de lehamite

„….nu există o voce colectivă care să taxeze radical atacurile prostului gust. Ba mai mult, sentimentul că starea de lehamite a cuprins și vârfurile culturii noastre e din ce în ce mai pregnant. Pare că s-au ascuns în turnurile lor de fildeș, mulțumiți cu existența în cadrul unor comunități fidele, la care nu e nevoie să faci mari eforturi ca să ajungi. Dar oare arta nu trebuie să educe, să schimbe, să-și facă loc cu coatele? Cum să schimbi mentalități găunoase și nefericite dacă nu ajungi la oameni? Întrebările astea nu-și mai au rostul pentru că bătălia pare pierdută. Cea mai mare scârbă mi-o provoacă politizarea fenomenului cultural.”

Tudor Chirila

DaneShitagi07

wow

AB Sights

In Dubai a fost inaugurat recent cel mai mare parc cu flori naturale din lume. Insa spectaculosul nu vine tocmai din dimensiunile proiectului ci din forma in care florile au fost aranjate in Dubai Miracle Garden. Peste 45 de milioane de plante sunt expuse pe o suprafata de 72.000 de metri patrati in o multime de forme pentru a crea un peisaj idilic.

Atractia nu este insa completa, oficialitatile declarand ca pana la jumatatea anului parcul va include si restaurante, magazine si pepiniere.

????????????????????

????????????????????

Sursa foto: The miracle garden.com

Vezi articolul original

A lesson for all of us!

tumblr_mkbiq2u4y91qmvz7to1_500

”We enter a little coffeehouse with a friend of mine and give our order. While we’re aproaching our table two people come in and they go to the counter:
‘Five coffees, please. Two of them for us and three suspended’ They pay for their order, take the two and leave.

I ask my friend: “What are those ‘suspended’ coffees?”
My friend: “Wait for it and you will see.”

Some more people enter. Two girls ask for one coffee each, pay and go. The next order was for seven coffees and it was made by three lawyers – three for them and four ‘suspended’. While I still wonder what’s the deal with those ‘suspended’ coffees I enjoy the sunny weather and the beautiful view towards the square infront of the café. Suddenly a man dressed in shabby clothes who looks like a beggar comes in throught the door and kindly asks
‘Do you have a suspended coffee ?’

It’s simple – people pay in advance for a coffee meant for someone who can not afford a warm bevarage. The tradition with the suspended coffees started in Naples, but it has spread all over the world and in some places you can order not only a suspended coffee, but also a sandwitch or a whole meal.

Wouldn’t it be wonderful to have such cafés or even grocery stores in every town where the less fortunate will find hope and support ? If you own a business why don’t you offer it to your clients… I am sure many of them will like it.”

P.S: This is not mine, I just found it on Tumblr!

Source: I don’t really know what Tumblr user posted this , but I think it’s him/her: http://wenchymcwench.tumblr.com

 

Imi doresc sa se intample o minune..

“Fetita mea!

Acum este noapte. Noaptea de Craciun. Toti soldatii inarmati din mica mea cetate au adormit. Fratele tau si sora ta dorm. Chiar si mama ta doarme. Aproape ca nu am trezit puisorii adormiti, cand m-am pornit in camera asta semi luminata. Cat esti de departe de mine! Si sa orbesc daca nu vad imaginea ta in fata ochilor mei tot timpul. Portretul tau sta aici pe masa si aici, in inima mea. Dar unde esti tu? Acolo, in Parisul de poveste, dansezi pe mareata scena teatrala de pe Champs-Élysées. Stiu asta prea bine si totusi mi se pare ca aud pasii tai in linistea noptii, vad ochii tai, care stralucesc ca stelele pe cerul de iarna.

Aud cum interpretezi in spectacolul de Craciun rolul frumoasei persiene inrobita de hanul tatar. Fii o frumoasa si danseaza! Fii o stea si straluceste! Dar daca extazul si multumirile publicului te vor imbata, daca mireasma florilor te vor ameti, aseaza-te in colt si citeste scrisoarea mea, asculta-ti glasul inimii. Sunt tatal tau, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie Chaplin! Stii tu, oare cate nopti am stat langa patul tau cand erai mica si iti povesteam basme despre frumoasa adormita, despre dragonul care nu doarme niciodata? Si cand somnul imi biruia ochii batrani radeam de el si ii ziceam: “Pleaca! Somnul meu e tesut din visurile fiicei mele!”

Ti-am vazut visurile, Geraldine, ti-am vazut viitorul, ziua ta de azi. Am vazut o fata dansand pe scena, o zana alunecand pe cer. Auzeam cum  vorbea publicul: “Vedeti fata aceasta? Este fiica unui bufon batran. Mai tineti minte? Il chema Charlie.” Da, eu sunt Charlie! Sunt acel bufon batran! Astazi este randul tau. Danseaza! Eu am dansat in pantaloni rupti, largi, dar tu dansezi in costum de matase de printesa. Aceste dansuri si furtuna de aplauze te vor inalta la cer. Zboara! Zboara acolo! Dar coboara si pe pamant! Trebuie sa vezi viata oamenilor, viata dansatorilor de pe strada, care danseaza tremurand de frig si de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine. In acele nopti magice cand tu adormeai leganata de povestile mele, eu stateam treaz.

Ma uitam la fata ta, ascultam bataile inimii tale si ma intrebam: “Charlie, oare acest pisicut intr-o zi te va recunoaste?” Nu mai stii, Geraldine. Multe povesti ti-am spus in acele nopti indepartate, dar poveste mea – niciodata. Dar ea este interesanta. Este despre bufonul flamand, care canta si dansa in cartierele sarace ale Londrei si pe urma strangea pentru binefaceri. Iata-o, povestea mea! Am cunoscut si foamea si ce inseamna sa nu ai un acoperis deasupra capului. Mai mult decat atat, am simtit durerea umilitoare a mascariciului hoinar, in pieptul caruia se framanta un ocean de mandrie; si aceasta mandrie era ranita dureros de monedele aruncate. Si totusi sunt viu, asa ca sa lasam asta.

Mai bine sa vorbim despre tine. Dupa numele tau – Geraldine – urmeaza familia mea – Chaplin. Cu aceasta familie, mai bine de 40 de ani am amuzat oamenii. Dar eu am plans mai mult decat au ras ei. Geraldine, in lumea in care traiesti, exista nu numai dansuri si muzica! La miezul noptii, cand iesi din sala imensa, poti sa uiti de admiratorii bogati, dar nu uita sa intrebi de soferul taxiului, care te va duce acasa, de sotia sa. Si daca este insarcinata si nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i niste bani in buzunar. Am dat ordin la banca sa-ti plateasca aceste cheltuieli. Dar celorlalti plateste-le exact cat le datorezi. Din cand in cand mergi cu metroul sau cu autobuzul, mergi pe jos si cunoaste orasul.

Priveste mai atent la oameni! Uita-te la vaduve si copii orfani. Macar o data pe zi vorbeste-ti asa: “Sunt la fel ca ei”. Da, esti una cu ei, fetita mea! Mai mult decat atat. Arta, inainte sa dea aripi omului, ca el sa zboare in sus, ii rupe picioarele. Si daca va veni ziua cand te vei simti mai presus decat publicul, paraseste scena imediat. Cu primul taxi mergi prin periferiile Parisului. Il stiu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai gratioase, cu mai multa mandrie. Acolo nu va fi nici urma de reflectoarele orbitoare ale teatrului tau. Reflector pentru dansele este luna.

Uita-te bine! Nu danseaza ele mai bine decat tine? Recunoaste, fetita mea! Intotdeauna se va gasi acela care danseaza, joaca mai bine decat tine! Si tine minte: in familia lui Charlie nu a fost nici unul care sa fi certat soferul de taxi sau sa rada de saracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trai. Vreau ca tu niciodata sa nu stii ce e aceea saracie. Cu aceasta scrisoare iti trimit o carte de cecuri, pentru ca tu sa poti cheltui cat iti doresti. Dar cand vei cheltui doi franci sa nu uiti ca al treilea nu e al tau. El trebuie sa ii apartina unui necunoscut care are nevoie de dansul. Iar tu vei gasi repede unul. Trebuie numai sa vrei sa-i vezi pe acesti saraci necunoscuti si ii vei intalni oriunde. Vorbesc cu tine despre bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonica. Am petrecut foarte mult timp la circ si tot timpul imi faceam griji pentru echilibristi.

Si trebuie sa-ti spun ca oamenii cad cel mai des pe pamantul tare, mai des decat echilibristii de pe sarma. Poate la vreo petrecere selecta te va orbi stralucirea vreunui diamant. In acel moment el va deveni acea sarma periculoasa si caderea este inevitabila. Poate, intr-o buna zi, o sa te cucereasca chipul frumos al unui print. In acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experienta, iar acestia cad de fiecare data. Nu iti vinde inima pentru aur si bijuterii. Afla ca cel mai mare diamant este soarele. Din fericire el straluceste pentru toti. Cand va veni vremea si te vei indragosti, iubeste acea persoana din toata inima. I-am spus mamei tale sa-ti scrie despre asta. Ea intelege dragostea mai mult decat mine si e mai bine ca ea sa discute despre acest lucru cu tine. Munca iti este grea, stiu asta.

Corpul iti este acoperit de o bucata de matase. Pentru arta poti sa apari pe scena si dezbracat, dar sa te intorci de acolo trebuie nu numai sa fii imbracat, dar si mai curat. Sunt batran si poate, cuvintele mele suna amuzant. Dar, dupa mine, trupul tau dezgolit trebuie sa apartina numai celui care iti iubeste sufletul dezgolit. Nu este grav, daca parerea ta in aceasta privinta este veche de zece ani, adica apartine timpului trecut. Nu-ti fie frica, acesti zece ani nu te vor imbatrani. Dar oricum nu ar fi, vreau ca tu sa fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Stiu ca tatii si copiii duc o lupta vesnica. Lupta cu mine, cu gandurile mele, fetita mea! Nu iubesc copiii ascultatori. Si cum nu au cazut lacrimi din ochii mei pe aceasta scrisoare, vreau sa cred, ca aceasta noapte de Craciun este noaptea minunilor.

Imi doresc sa se intample o minune si tu sa intelegi cu adevarat ce am vrut sa-ti spun. Charlie a imbatranit, Geraldine. Mai devreme sau mai tarziu in loc de rochia alba de scena va trebui sa imbraci vesminte de doliu ca sa vii la mormantul meu. Acum nu vreau sa te intristez. Dar din vreme in vreme uita-te in oglinda – acolo vei vedea trasaturile mele. In venele tale curge sangele meu. Chiar si atunci cand sangele se va opri in vasele mele, vreau ca tu sa nu il uiti pe tatal tau. Nu am fost un inger, dar intotdeauna am incercat sa fiu om. Incearca si tu.

Te sarut, Geraldine.

Al tau, Charlie
Decembrie 1965”

collage

sursa :http://nuaisacrezi.ro/scrisoarea-lui-charlie-chaplin-pentru-fiica-sa/#

Ah ce randuri razvratitoare..

Stop

Stop victimizing yourself.

Stop lusting after others’ possessions. Stop harboring resentment towards others’ ignorance. Realize that in spite of all of our differences, at the core we’re the same. Be the change that you complain about not seeing in others and set the example. When you unshackle yourself you’ll see the difference within every aspect of your life.

tumblr_m88etqnBQn1rsp2fpo1_1280

http://newhybridkilla.tumblr.com

Dovadă de slăbiciune

 „

Evident că gelozia e normală, deşi viaţa o învăţase că era inutil să crezi că cineva poate poseda altă per­soană — cine crede că aşa ceva este cu putinţă vrea să se autoamăgească. Şi totuşi, nu poate fi înăbuşită ideea de gelozie şi nici să ai mari idei intelectuale cu privire la ea sau, mai mult, să crezi că este o dovadă de slăbiciune.

Dragostea cea mai puternică este cea care-şi poate manifesta slăbiciunea. Oricum, dacă dragostea mea ar fi adevărată (şi nu doar un mod de a mă distra, de a mă înşela, de a-mi trece timpul, care în oraşul acesta nu trece niciodată), libertatea are să învingă gelozia şi durerea provocată de ea — întrucît şi dure­rea este componenta unui proces natural. „Cine face sport ştie un lucru: cînd vrem să ne atingem obiecti­vele, trebuie să fim pregătiţi pentru o doză zilnică de durere sau de indispoziţie. La început e incomod şi demotivant. Dar, cu timpul, înţelegem că face parte din instalarea stării de bine şi vine un moment cînd, în absenţa durerii, avem parcă senzaţia că exerciţiul nu-şi are efectul dorit.

Periculos este să focalizezi durerea asta, să-i dai un nume de persoană, să ţi-o permanentizezi în gînd;

tumblr_lzeecqLXMr1qbxfpfo1_1280

Terminator Salvation

Quotes I like:
 
John Connor: Why’d you do it?
Blair Williams: I saw a man, not a machine.
 
Dr. Serena Kogan: Marcus. How are you?
Marcus Wright: Ask me in an hour.
 
Marcus Wright: Everybody has a second chance, this is mine.
 
Marcus Wright: [thinking] What is it that makes us human? It’s not something you can program. You can’t put it into a chip. It’s the strength of the human heart. The difference between us and machines.

11

424339_412735882117711_1278161941_n

— Cine zăreşte şi descoperă fiinţa la care a visat totdeauna ştie că energia sexuală se dezlănţuie chiar înaintea sexului propriu-zis. Cea mai mare plăcere nu e sexul, este pasiunea cu care e practicat. Cînd această pasiune e intensă, sexul intervine ca să desăvîrşeas­că dansul, dar el nu e niciodată punctul principal.

Cine e îndrăgostit face dragoste tot timpul, chiar şi atunci cînd nu face. Cînd trupurile noastre se întîl­nesc este doar revărsarea din ceaşcă. Putem rămîne alături ceasuri, zile întregi. Putem să începem dansul într-o zi şi să-l terminăm a doua zi sau chiar să nu-l mai terminăm, de atîta plăcere. N-are nimic de-a face cu cele unsprezece minute.

— Cu ce?

-….

Din jurnalul Mariei

Din jurnalul Mariei, a doua zi:

 

Îmi amintesc de toate, mai puţin de momentul în care am luat hotărîrea. Curios, nu am nici un senti­ment de vinovăţie. Înainte obişnuiam să le privesc pe fetele care se culcau cu bărbaţi pentru bani ca pe nişte fiinţe cărora viaţa nu le lăsase nici o alegere iar acum văd că nu e aşa. Puteam zice „da” sau „nu”, nimeni nu mă silea să accept ceva.

Merg pe străzi, mă uit la oameni, oare îşi aleg ei în­şişi propriile vieţi? Nu cumva şi ei, ca şi mine, au fost „aleşi” de către destin? Doamna care visa să devină model, funcţionarul bancar care se gîndise să fie muzi­cian, dentistul care îşi ţinea o carte ascunsă şi căruia i-ar fi plăcut să se consacre literaturii, fata care ar fi adorat să lucreze la televiziune, dar tot ce a găsit a fost un post de casieră la un supermarket.

Nu simt nici un fel de compasiune faţă de mine în­sămi. Nu mă consider o victimă, fiindcă puteam să fi plecat de la restaurant cu demnitatea intactă şi cu po­şeta goală. Puteam să-i fi dat lecţii de morală bărbatului din faţa mea sau să fi încercat a-l face să vadă că avea sub ochi o prinţesă şi că era mai bine s-o cucerească de­cît s-o cumpere. Puteam să fi adoptat infinite atitudini, dar ca majoritatea fiinţelor umane am lăsat ca destinul să aleagă ce drum să urmez.

Nu sînt unica, deşi destinul meu poate părea ile­gal şi marginal în raport cu al celorlalţi. Dar, în căuta­rea fericirii, ne poticnim cu toţii: funcţionarul/muzi­cian, dentistul/scriitor, casiera/actriţă, doamna/model, nici unul dintre noi nu e fericit.

 

598392_443964625661503_217745608_n

„We are very good at preparing to live, but not very good at living. We know how to sacrifice ten years for a diploma, and we are willing to work very hard to get a job, a car, a house, and so on. But we have difficulty remembering that we are alive in the present moment, the only moment there is for us to be alive.”

Thich Nhat Hanh 

tumblr_melzvza9SR1rzshqfo1_400