Din jurnalul Mariei

Din jurnalul Mariei, cînd avea şaptesprezece ani:

 

Scopul meu este să înţeleg dragostea. Ştiu că eram vie cînd am iubit şi mai ştiu că tot ce am acum, oricît ar părea de interesant, nu mă entuziasmează.

Dragostea însă e teribilă: le-am văzut pe prietenele mele suferind şi nu vreau să mi se-ntîmple şi mie aşa ceva. Ele, care înainte rîdeau de inocenţa mea, acum mă întreabă cum de reuşesc să-i domin atît de bine pe bărbaţi. Surîd şi tac, pentru că ştiu că remediul este mai rău decît durerea: pur şi simplu nu mă îndrăgos­tesc. Pe zi ce trece, văd şi mai limpede că bărbaţii sînt fragili, inconstanţi, nesiguri, surprinzători… pînă şi unii taţi ai acestor prietene mi-au făcut propuneri, am refuzat. Înainte eram şocată, acum cred că totul ţine de natura masculină.

Deşi scopul meu e să înţeleg dragostea, deşi sufăr din cauza persoanelor cărora mi-am încredinţat inima, văd că cei care mi-au atins sufletul n-au reuşit să-mi trezească trupul, iar cei care mi-au mîngîiat trupul n-au reuşit să-mi atingă sufletul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s