Din jurnalul Mariei, în ziua cînd îl cunoscuse pe elveţian:

 

Totul îmi spune că sînt gata să iau o hotărîre gre­şită, dar greşelile sînt un mod de a acţiona. Ce vrea lumea de la mine? Să nu-mi asum nici un risc? Să mă-ntorc de unde am venit, fără curajul de-a zice „da” vieţii?

Am mai greşit odată cînd aveam unsprezece ani şi un băiat m-a rugat să-i împrumut un creion; de atunci am înţeles că, în împrejurările cînd nu există un al doi­lea prilej, e mai bine să accepţi darurile pe care ţi le ofe­ră lumea. Evident că e riscant, dar să fie un risc mai mare decît un accident de autobuz căruia i-au trebuit patruzeci şi opt de ore ca să mă aducă pînă aici? Dacă e să fiu credincioasă faţă de cineva sau de ceva, în pri­mul rînd trebuie să-mi fiu fidelă mie însemi. Dacă e să caut dragostea adevărată, mai întîi trebuie să mă sa­tur de iubirile mediocre pe care le-am întîlnit. Puţina mea experienţă de viaţă m-a învăţat că nimeni nu e stăpîn pe nimic, totul este o iluzie şi asta e valabil de la bunurile materiale pînă la bunurile spirituale. Cine a mai pierdut o dată un lucru pe care îl socotea garantat (ceea ce mi s-a întîmplat de-atîtea ori) învaţă pînă la urmă că nimic nu-i aparţine.

Şi dacă nimic nu-mi aparţine, nu trebuie nici să-mi pierd timpul bătîndu-mi capul cu lucruri care nu sînt ale mele; mai bine e să trăiesc ca şi cum astăzi ar fi pri­ma (sau ultima) zi din viata mea.

Un gând despre &8222;&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s