Din jurnalul Mariei

Din jurnalul Mariei, în a doua sa săptămînă în Elveţia:

 

Am fost la local, am găsit un „instructor de dans” dintr-o ţară numită Maroc şi am fost nevoită să în­văţ fiecare pas din ceea ce el fără a fi pus niciodată piciorul în Brazilia crede că e „samba”. N-am avut timp să mă odihnesc după lunga călătorie cu avionul, a trebuit să zîmbesc şi să dansez încă din prima noapte. Sîntem şase fete, nici una din ele nu e fericită şi nici una nu ştie ce face aici. Clienţii beau şi bat din palme, trimit bezele şi fac gesturi pornografice pe as­cuns, dar nu mai mult de-atît.

Salariul a fost plătit astăzi, doar o zecime din cît ne înţelesesem restul, potrivit contractului, va fi folosit pentru a-mi plăti călătoria şi şederea. După cal­culele Vivianei, aşa va rămîne timp de un an adică în perioada asta n-am unde fugi.

Merită să fug însă? Abia am sosit, încă nu cunosc nimic. Care e problema să dansez vreme de şapte nopţi pe săptămînă? Înainte făceam asta de plăcere, acum o fac pentru bani şi glorie; picioarele nu se plîng, singu­rul lucru dificil e să-mi menţin zîmbetul pe buze.

Pot alege între a fi o victimă a lumii sau o aventu­rieră în căutarea comorii sale. Totul ţine de felul cum îmi voi privi viaţa.

Un comentariu la „Din jurnalul Mariei

  1. True…. people usually do „choose” to be the victim, often when there is another choice out there, somewhere… Good write! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s