Din jurnalul Mariei

Nu ia un taxi, străbate toată Rue de Berne pe jos, uitîndu-se la cele­lalte localuri, la vitrinele cu ceasuri, la biserica din colţ (închisă, mereu închisă…). Nimeni nu-i întoarce privirea — ca totdeauna.

Merge prin frig. Nu simte temperatura scăzută, nu plînge, nu se gîndeşte la banii cîştigaţi, e într-un fel de transă. Unii s-au născut ca să înfrunte viaţa sin­guri, asta nu e nici bine, nici rău, e doar viaţa. Maria face parte din rîndul lor.

Începe să se străduiască a reflecta la cele întîmplate, a început azi şi se şi consideră o profesionistă, i se pare că o face de multă vreme, că a făcut asta toa­tă viaţa. Îşi simte o afecţiune ciudată pentru sine, e mulţumită că nu fugise. Acum trebuie să se hotăras­că dacă va merge mai departe. Dacă va continua, avea să fie cea mai bună — ceea ce niciodată nu fu­sese, în nici o împrejurare.

Viaţa o învăţă însă — foarte repede — că numai cei puternici supravieţuiesc. Ca să fii puternică, tre­buie să fii cea mai bună, nu există alternativă.

Din jurnalul Mariei, o săptămînă mai tîrziu:

 

Eu nu sunt un corp care are suflet, sînt un suflet care are o parte vizibilă, numită corp. În toate aceste zile, exact invers de cum îmi puteam imagina, sufletul acesta a fost mult mai prezent. Nu-mi spunea nimic, nu mă critica, nu-i era milă de mine: doar mă observa.

Azi mi-am dat seama de ce se întîmpla aşa: de mul­tă vreme nu mă mai gîndesc la ceva numit dragoste. Se pare că ea fuge de mine, ca şi cum n-ar mai avea nici o importanţă şi nu s-ar simţi bine venită. Dar dacă nu mă voi gîndi la dragoste, nu voi fi nimic.

Cînd m-am întors a doua zi la Copacabana, am şi început să fiu privită cu mai mult respect de unde am înţeles că multe fete apar pentru o noapte şi nu mai pot continua. Cine merge mai departe devine un soi de aliată, de camaradă fiindcă poate înţelege dificul­tăţile motivaţiilor sau, mai bine zis, lipsa de motivaţii de a-şi fi ales acest tip de viaţă.

Toate visează la cineva care să sosească şi să le des­copere ca pe o adevărată femeie, tovarăşă, senzuală, prie­tenoasă. Dar toate ştiu, din prima clipă a unei noi în­tîlniri, că nimic asemănător nu are să se întîmple.

Trebuie să scriu despre dragoste. Trebuie să gîndesc, să gîndesc, să scriu şi iar să scriu despre dragoste altminteri sufletul meu nu suportă.

 

27851753

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s