Din jurnalul Mariei

Din jurnalul Mariei, în noaptea cînd îl întîlni pe Terence pentru prima oară:

 

L-a citat pe Sade, despre care eu nu auzisem nici­odată, cu excepţia comentariilor tradiţionale despre sa­dism: „Ne cunoaştem numai cînd ne găsim în faţa pro­priilor noastre limite”, şi asta e corect. Dar e şi greşit, pentru că nu este important să cunoaştem totul cu pri­vire la noi înşine; fiinţa umană n-a fost făcută doar ca să caute înţelepciunea, ci şi ca să are pămîntul, să-şi semene grîul, să facă pîine.

Eu sînt două femei: una doreşte să aibă toată bu­curia, pasiunea, aventurile pe care mi le poate da viaţa. Cealaltă vrea să fie sclava unei rutine, a vieţii de fami­lie, două lucruri care pot fi plănuite şi realizate. Sînt o femeie de casă şi o prostituată, ambele trăind în ace­laşi corp şi luptînd una împotriva celeilalte.

Întîlnirea unei femei cu sine însăşi este un amu­zament cu riscuri serioase. Un dans divin. Cînd ne în­tîlnim, sîntem două energii divine, două universuri care se ciocnesc. Dacă întîlnirea nu are reverenţa necesară, un univers îl distruge pe celălalt.

80267558

 

 

Un gând despre &8222;Din jurnalul Mariei&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s