Scrisoare de pe front

Marius Crăciun

Dragă mama îţi scriu poate ultimele cuvinte
Nu se ştie unde ne opresc şi ce glonţ îmi trece prin minte
Trenul este foarte murdar, totul e un calvar
Toţi tremuram, se aud gloanţe şuierând – vacarm
Parcă am fi la şcoală toţi scriem pe genunchi
Ştim că războiul lor e moartea noastră
Arunc o privire printre scânduri şi văd copaci fără trunchi
Simt că pot să mă întorc erou sau vedeţi-vă de viaţa voastră
De două zile tot mergem…
Gerul cumplit ne seacă crâncen
Sper să putem măcar să călcăm pe pământ
Nu vreau să ştii că fiul tău e înfrânt
Se pare că o să oprim,
Voci străine se aud, cred că vom cobora
Am ultimele amintiri plăcute din copilărie
Acum arma mi-e mama şi muniţia fericire

Se aud obloanele vagonului căzând
Mă opresc aici, vă pup şi vă mai scriu curând

Mamă, în ultimele săptămâni am tras…

Vezi articol original 244 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s